ROBERT SCHUMANN (1810-1856)
Perioada romantică
Născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania, Schumann a fost un influent critic muzical, compozitor și pianist german. Este considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai romantismului muzical. Începe să compună de la 7 ani dar atenția sa este împărțită între studiul literaturii și cel al muzicii. Tatăl său, cel care i-a încurajat aspirațiile muzicale, moare în anul 1826 și, pentru că mama sa și cel care i-a devenit tutore nu-i doreau o carieră muzicală, Schumann se îndreaptă către studiul dreptului. În 1830, atracția compozitorului către muzică învinge și acesta renunță la drept și începe studiul pianului. Friedrich Wieck, profesorul lui, este convins că elevul său va deveni cel mai bun pianist al Europei însă, o problemă medicală la mâna dreaptă le spulberă visul, toate eforturile lui Schumann îndreptându-se, astfel, spre compoziţie. Până în anul 1839, a scris compoziții exclusiv pentru pian, abia apoi trecând la lucrări pentru solist şi orchestră, lieduri, simfonii, operă, muzică de cameră etc. Primele semne ale unei boli mintale pe care o dezvoltă compozitorul, apar în anul 1833, când suferă o depresie, ca urmare a decesului fratelui său Julius și al soției acestuia, Rosalie, răpuși de pandemia de holeră din anii 1826–1837. Își revine până în primăvara anului următor și, în vară, se logodește cu fiica unui nobil dar rupe logodna din motive financiare. Schummann se îndrăgostește de fiica profesorului său de muzică, Clara Wieck, la rândul ei pianistă și compozitoare, pe care o cere de soție în anul 1837, când ea a împlinit 18 ani. Tatăl ei se opune relației dar, după o lungă luptă juridică între acesta și compozitor, Clara și Robert Schumann se căsătoresc, fără acordul lui Friedrich Wieck, în data de 12 septembrie 1840. Împreună, au avut 8 copii. Anul 1840 este anul cel mai prolific al compozitorului, acesta compunând pe puțin 138 de cântece. În următorii 3 ani compune două dintre simfoniile sale, muzică de cameră, un oratoriu, iar din 1844 până în 1853 se dedică aranjamentului muzical pentru Faust al lui Goethe, angajament care îi tulbură sănătatea. În 1844 începe să se simtă inferior soției sale ca muzician și depresia sa revine, fiind tot mai puternică. Spre sfârșitul lunii februarie 1854 boala sa devine și mai gravă, muzicianul avertizându-și soția că se teme c-ar putea să-i facă rău. În 27 februarie încearcă să se sinucidă aruncându-se în Rin. Salvat de niște barcagii, Schumann cere să fie internat la un sanatoriu de boli nervoase, unde rămâne până la sfărșitul zilelor sale. În timpul internării, compozitorul este vizitat de Johannes Brahms dar nu îi este permis să primească vizitele Clarei, decât cu două zile înaintea decesului său. Schumann moare în data de 29 iulie 1856, la doar 46 de ani.
© https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann, https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann și http://www.romania-muzical.ro/articol/robert-schumann-si-un-portret-de-compozitor/1416411/3001/1
Perioada romantică
Născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania, Schumann a fost un influent critic muzical, compozitor și pianist german. Este considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai romantismului muzical. Începe să compună de la 7 ani dar atenția sa este împărțită între studiul literaturii și cel al muzicii. Tatăl său, cel care i-a încurajat aspirațiile muzicale, moare în anul 1826 și, pentru că mama sa și cel care i-a devenit tutore nu-i doreau o carieră muzicală, Schumann se îndreaptă către studiul dreptului. În 1830, atracția compozitorului către muzică învinge și acesta renunță la drept și începe studiul pianului. Friedrich Wieck, profesorul lui, este convins că elevul său va deveni cel mai bun pianist al Europei însă, o problemă medicală la mâna dreaptă le spulberă visul, toate eforturile lui Schumann îndreptându-se, astfel, spre compoziţie. Până în anul 1839, a scris compoziții exclusiv pentru pian, abia apoi trecând la lucrări pentru solist şi orchestră, lieduri, simfonii, operă, muzică de cameră etc. Primele semne ale unei boli mintale pe care o dezvoltă compozitorul, apar în anul 1833, când suferă o depresie, ca urmare a decesului fratelui său Julius și al soției acestuia, Rosalie, răpuși de pandemia de holeră din anii 1826–1837. Își revine până în primăvara anului următor și, în vară, se logodește cu fiica unui nobil dar rupe logodna din motive financiare. Schummann se îndrăgostește de fiica profesorului său de muzică, Clara Wieck, la rândul ei pianistă și compozitoare, pe care o cere de soție în anul 1837, când ea a împlinit 18 ani. Tatăl ei se opune relației dar, după o lungă luptă juridică între acesta și compozitor, Clara și Robert Schumann se căsătoresc, fără acordul lui Friedrich Wieck, în data de 12 septembrie 1840. Împreună, au avut 8 copii. Anul 1840 este anul cel mai prolific al compozitorului, acesta compunând pe puțin 138 de cântece. În următorii 3 ani compune două dintre simfoniile sale, muzică de cameră, un oratoriu, iar din 1844 până în 1853 se dedică aranjamentului muzical pentru Faust al lui Goethe, angajament care îi tulbură sănătatea. În 1844 începe să se simtă inferior soției sale ca muzician și depresia sa revine, fiind tot mai puternică. Spre sfârșitul lunii februarie 1854 boala sa devine și mai gravă, muzicianul avertizându-și soția că se teme c-ar putea să-i facă rău. În 27 februarie încearcă să se sinucidă aruncându-se în Rin. Salvat de niște barcagii, Schumann cere să fie internat la un sanatoriu de boli nervoase, unde rămâne până la sfărșitul zilelor sale. În timpul internării, compozitorul este vizitat de Johannes Brahms dar nu îi este permis să primească vizitele Clarei, decât cu două zile înaintea decesului său. Schumann moare în data de 29 iulie 1856, la doar 46 de ani.
© https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann, https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann și http://www.romania-muzical.ro/articol/robert-schumann-si-un-portret-de-compozitor/1416411/3001/1