FRANZ SCHUBERT (1797-1828)
Perioada romantică
Născut în 31 ianuarie 1797, într-o suburbie a Vienei, Himmelpfortgrund (azi parte din cartierul vienez Alsergrund), Franz Peter Schubert a fost un compozitor austriac, din perioada romantică. În ciuda vieții sale scurte, Schubert a lasat moștenire o vastă listă de compoziții (peste 1500), de diverse genuri: peste 600 de lucrări pentru pian și voce, în special lieduri, tot cam atâtea lucrări pentru pian, cantate, muzică de cameră, lucrări corale, simfonii, opere și alte compoziții pentru scenă, muzică sacră etc. Talentul său muzical a devenit evident de la o vârstă fragedă. Primele lecții de vioară le-a primit de la tatăl său, învățător la o școală a unei parohii din Lichtental (azi parte din cartierul vienez Alsergrund), și pianul l-a deprins de la fratele său, Ignaz. În scurt timp, Schubert le depășește abilitățile și, înscris la școala tatălui său, la vârsta de 8 ani, începe lecțiile de muzică cu organistul bisericii din Lichtental, Michael Holzer. Holzer recunoaște că nici el nu a avut ce să-l învețe pe talentatul său elev. Acasă, învață să cânte la violă și formează, împreună cu frații săi, Ferdinand și Ignaz, și cu tatăl lor, un cvartet de coarde. Ca urmare, Schubert compune primele sale lucrări pentru acest tip de ansamblu. În 1804, talentul vocal al lui Schubert este remarcat de către Antonio Salieri, la acel moment cea mai proeminentă figură a muzicii vieneze. În 1808, cu ajutorul unei burse acordate corurilor, Schubert devine elev al școlii Stadtkonvikt (Seminarul Imperial). În această perioadă, începe să ia lecții private cu Antonio Salieri. La sfârșitul anului 1813, Schubert părăsește școala Stadtkonvikt și se întoarce acasă, mergând la o școală pentru formarea profesorilor. În 1814, întră în școala tatălui său, ca profesor al celor mai tineri elevi. Perioada petrecută ca profesor îl face pe Schubert foarte nefericit și începe să dea semne de depresie. În plus, se pare că muzicianul a suferit toată viața de ciclotimie (tulburare bipolară). Partea bună în tot acest timp a fost continuarea lecțiilor cu Salieri, acesta oferindu-i lui Schubert cea mai importantă pregătire tehnică a sa, până la separarea drumurilor lor, din 1817. În 1814, Schubert se îndrăgostește de o tânără soprană, Therese Grob, și scrie pentru ea câteva lucrări liturgice. Schubert a vrut să se căsătorească cu ea, dar a fost împiedicat de legea dură a consimțământului pentru căsătorie din 1815, care cerea unui mire aspirant să arate că are mijloacele necesare pentru a întreține o familie. Schubert este sprijinit în carieră de prietenii săi cei mai buni: Joseph von Spaun (consilier regal), Franz von Schober (poet și libretist), Anselm Hüttenbrenner (compozitor) și fratele acestuia, Joseph. Și după decesul compozitorului, prietenii săi se îngrijesc de prezervarea și conservarea muncii sale. În 1822, Schubert face cunoștință cu Weber și cu Beethoven. Se spune că Beethoven, înainte de a muri, studiind câteva lucrări ale lui Schubert, ar fi afirmat: "Într-adevăr, scânteia geniului divin există în acest Schubert!“. Schubert a fost foarte marcat de decesul lui Beethoven și după, în anii 1827-1828, are o perioadă extrem de creativă. În mijlocul acestei perioade, starea de sănătate i se deteriorează și, în 19.11.1828, Schubert moare la Viena, în apartamentul fratelui său, Ferdinand, având doar 31 de ani. Diagnosticul oficial a fost de febră tifoidă dar au existat și alte teorii privind moartea sa.
© https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Schubert#Last_years_and_masterworks
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Schubert
Perioada romantică
Născut în 31 ianuarie 1797, într-o suburbie a Vienei, Himmelpfortgrund (azi parte din cartierul vienez Alsergrund), Franz Peter Schubert a fost un compozitor austriac, din perioada romantică. În ciuda vieții sale scurte, Schubert a lasat moștenire o vastă listă de compoziții (peste 1500), de diverse genuri: peste 600 de lucrări pentru pian și voce, în special lieduri, tot cam atâtea lucrări pentru pian, cantate, muzică de cameră, lucrări corale, simfonii, opere și alte compoziții pentru scenă, muzică sacră etc. Talentul său muzical a devenit evident de la o vârstă fragedă. Primele lecții de vioară le-a primit de la tatăl său, învățător la o școală a unei parohii din Lichtental (azi parte din cartierul vienez Alsergrund), și pianul l-a deprins de la fratele său, Ignaz. În scurt timp, Schubert le depășește abilitățile și, înscris la școala tatălui său, la vârsta de 8 ani, începe lecțiile de muzică cu organistul bisericii din Lichtental, Michael Holzer. Holzer recunoaște că nici el nu a avut ce să-l învețe pe talentatul său elev. Acasă, învață să cânte la violă și formează, împreună cu frații săi, Ferdinand și Ignaz, și cu tatăl lor, un cvartet de coarde. Ca urmare, Schubert compune primele sale lucrări pentru acest tip de ansamblu. În 1804, talentul vocal al lui Schubert este remarcat de către Antonio Salieri, la acel moment cea mai proeminentă figură a muzicii vieneze. În 1808, cu ajutorul unei burse acordate corurilor, Schubert devine elev al școlii Stadtkonvikt (Seminarul Imperial). În această perioadă, începe să ia lecții private cu Antonio Salieri. La sfârșitul anului 1813, Schubert părăsește școala Stadtkonvikt și se întoarce acasă, mergând la o școală pentru formarea profesorilor. În 1814, întră în școala tatălui său, ca profesor al celor mai tineri elevi. Perioada petrecută ca profesor îl face pe Schubert foarte nefericit și începe să dea semne de depresie. În plus, se pare că muzicianul a suferit toată viața de ciclotimie (tulburare bipolară). Partea bună în tot acest timp a fost continuarea lecțiilor cu Salieri, acesta oferindu-i lui Schubert cea mai importantă pregătire tehnică a sa, până la separarea drumurilor lor, din 1817. În 1814, Schubert se îndrăgostește de o tânără soprană, Therese Grob, și scrie pentru ea câteva lucrări liturgice. Schubert a vrut să se căsătorească cu ea, dar a fost împiedicat de legea dură a consimțământului pentru căsătorie din 1815, care cerea unui mire aspirant să arate că are mijloacele necesare pentru a întreține o familie. Schubert este sprijinit în carieră de prietenii săi cei mai buni: Joseph von Spaun (consilier regal), Franz von Schober (poet și libretist), Anselm Hüttenbrenner (compozitor) și fratele acestuia, Joseph. Și după decesul compozitorului, prietenii săi se îngrijesc de prezervarea și conservarea muncii sale. În 1822, Schubert face cunoștință cu Weber și cu Beethoven. Se spune că Beethoven, înainte de a muri, studiind câteva lucrări ale lui Schubert, ar fi afirmat: "Într-adevăr, scânteia geniului divin există în acest Schubert!“. Schubert a fost foarte marcat de decesul lui Beethoven și după, în anii 1827-1828, are o perioadă extrem de creativă. În mijlocul acestei perioade, starea de sănătate i se deteriorează și, în 19.11.1828, Schubert moare la Viena, în apartamentul fratelui său, Ferdinand, având doar 31 de ani. Diagnosticul oficial a fost de febră tifoidă dar au existat și alte teorii privind moartea sa.
© https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Schubert#Last_years_and_masterworks
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Schubert