SERGHEI RAHMANINOV (1873-1943)
Perioada romantică
Născut în 2 aprilie (20 martie, după calendarul iulian) 1873, în Imperiul Rus, Rahmaninov a fost un virtuoz al pianului, compozitor și dirijor rus, din perioada romantică. Nu se știe sigur la care dintre moșiile familiei a fost născut, dar nașterea sa a fost înregistrată într-o biserică din satul Semyonovo. În sursele rusești, arborele genealogic al familiei Rahmaninov începe cu Ștefan cel Mare. Conform acestora, fiica nepotului lui Ștefan cel Mare s-ar fi căsătorit cu fiul cel mare al lui Ivan al III-lea al Rusiei, Mare Prinț al Moscovei. Un fiu de-al lor, Vasili, a fost poreclit „Rachmanin”. Născut într-o familie aristocrată de pianiști amatori, Rachmaninov a început să ia lecții de pian de la vârsta de patru ani. Bunicul din partea mamei compozitorului, muzician și el, propune angajarea Annei Ornatskaya, profesoară recent absolventă a Conservatorului din Sankt Petersburg, pentru a-i preda lecții avansate nepotului său. În anul 1882, tatăl lui Rahmaninov pierde patru din cele cinci moșii deținute iar familia este nevoită să se mute într-un mic apartament din Sankt Petersburg. În 1883, Anna Ornatskaya aranjează ca Rahmaninov, având atunci 10 ani, să studieze muzica la Conservatorul din Sankt Petersburg. În același ani, o sora a compozitorului, Sofia, moare de difterie iar tatăl lor părăsește familia. În 1885, o altă soră, Yelena, moare la doar 18 ani de anemie pernicioasă. Ea a exercitat o importantă influență muzicală asupra fratelui său mai mic, introducându-l în universul muzical al lui Ceaikovski. Ca urmare a decesului, Rahmaninov își neglijează cursurile și admiterea sa în învățământul superior este în pericol de a fi revocată. Pentru a salva situația, mama compozitorului îl transferă la Conservatorul din Moscova. Între anii 1885-1888, Rahmaninov locuiește și ia lecții de la Nikolai Zverev. După doar doi ani, la vârsta de 15 ani, câștigă o bursă Rubinstein și absolvă primul stagiu de pregătire din cadrul conservatorului, continuând cu lecții avansate. În ultimul an de facultate, Rachmaninov a susținut primul său concert independent. Solicită absolvirea cu un an mai devreme și scrie pentru aceasta opera Aleko. După absolvirea cu nota cea mai mare și cu medalie de aur, compozitorul are doi ani plini dar, după decesul lui Ceaikovski, o depresie îl lasă pe Rahmaninov fără inspirație. Urmează câțiva ani în care compozitorul se zbate să-și câștige existența. După ce urmează un tratament de specialitate cu un prieten de familie, în anul 1900, starea i se îmbunătățește și blocajul său inspirațional ia sfârșit. În ciuda opoziției părinților ei și a bisericii, Rahmaninov se căsătorește, în 1992, după 3 ani de logodnă, cu verișoara sa primară, Natalia Satina. Împreună, au două fete. În următorii ani, Rahmaninov conduce Teatrul Bolșoi, se mută cu familia la Dresda și apoi revin toți, pentru scurt timp, în Rusia. Aici, ca urmare a izbucnirii Revoluției ruse din 1917, găsesc moșia lor, Ivanovka, confiscată de un grup revoluționar și într-un haos total. Rahmaninov și familia sa părăsesc Rusia, făcând un tur al țărilor scandinave. În 1918, se stabilesc la New York. În State, Rahmaninov este pentru doi ani dirijor al Orchestrei Simfonice Cincinnati, compune puțin dar concertează mult. Din 1922 revine în Europa pentru vizite, întâlniri și concerte în Anglia, Germania, Franța. Își construiește o vilă în Elveția. În 1942, la sfatul medicului se mută la Beverly Hills. În 1943 el și soția sa primesc cetățenia americană. În 28 martie 1943, Rahmaninov moare de melanom malign și, deși și-a dorit să fie înmormântat în Cimitirul Novodevichy din Moscova, este înmormântat în Cimitirul Kensico, Valhalla, New York.
© https://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Rachmaninoff
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Rachmaninoff
Perioada romantică
Născut în 2 aprilie (20 martie, după calendarul iulian) 1873, în Imperiul Rus, Rahmaninov a fost un virtuoz al pianului, compozitor și dirijor rus, din perioada romantică. Nu se știe sigur la care dintre moșiile familiei a fost născut, dar nașterea sa a fost înregistrată într-o biserică din satul Semyonovo. În sursele rusești, arborele genealogic al familiei Rahmaninov începe cu Ștefan cel Mare. Conform acestora, fiica nepotului lui Ștefan cel Mare s-ar fi căsătorit cu fiul cel mare al lui Ivan al III-lea al Rusiei, Mare Prinț al Moscovei. Un fiu de-al lor, Vasili, a fost poreclit „Rachmanin”. Născut într-o familie aristocrată de pianiști amatori, Rachmaninov a început să ia lecții de pian de la vârsta de patru ani. Bunicul din partea mamei compozitorului, muzician și el, propune angajarea Annei Ornatskaya, profesoară recent absolventă a Conservatorului din Sankt Petersburg, pentru a-i preda lecții avansate nepotului său. În anul 1882, tatăl lui Rahmaninov pierde patru din cele cinci moșii deținute iar familia este nevoită să se mute într-un mic apartament din Sankt Petersburg. În 1883, Anna Ornatskaya aranjează ca Rahmaninov, având atunci 10 ani, să studieze muzica la Conservatorul din Sankt Petersburg. În același ani, o sora a compozitorului, Sofia, moare de difterie iar tatăl lor părăsește familia. În 1885, o altă soră, Yelena, moare la doar 18 ani de anemie pernicioasă. Ea a exercitat o importantă influență muzicală asupra fratelui său mai mic, introducându-l în universul muzical al lui Ceaikovski. Ca urmare a decesului, Rahmaninov își neglijează cursurile și admiterea sa în învățământul superior este în pericol de a fi revocată. Pentru a salva situația, mama compozitorului îl transferă la Conservatorul din Moscova. Între anii 1885-1888, Rahmaninov locuiește și ia lecții de la Nikolai Zverev. După doar doi ani, la vârsta de 15 ani, câștigă o bursă Rubinstein și absolvă primul stagiu de pregătire din cadrul conservatorului, continuând cu lecții avansate. În ultimul an de facultate, Rachmaninov a susținut primul său concert independent. Solicită absolvirea cu un an mai devreme și scrie pentru aceasta opera Aleko. După absolvirea cu nota cea mai mare și cu medalie de aur, compozitorul are doi ani plini dar, după decesul lui Ceaikovski, o depresie îl lasă pe Rahmaninov fără inspirație. Urmează câțiva ani în care compozitorul se zbate să-și câștige existența. După ce urmează un tratament de specialitate cu un prieten de familie, în anul 1900, starea i se îmbunătățește și blocajul său inspirațional ia sfârșit. În ciuda opoziției părinților ei și a bisericii, Rahmaninov se căsătorește, în 1992, după 3 ani de logodnă, cu verișoara sa primară, Natalia Satina. Împreună, au două fete. În următorii ani, Rahmaninov conduce Teatrul Bolșoi, se mută cu familia la Dresda și apoi revin toți, pentru scurt timp, în Rusia. Aici, ca urmare a izbucnirii Revoluției ruse din 1917, găsesc moșia lor, Ivanovka, confiscată de un grup revoluționar și într-un haos total. Rahmaninov și familia sa părăsesc Rusia, făcând un tur al țărilor scandinave. În 1918, se stabilesc la New York. În State, Rahmaninov este pentru doi ani dirijor al Orchestrei Simfonice Cincinnati, compune puțin dar concertează mult. Din 1922 revine în Europa pentru vizite, întâlniri și concerte în Anglia, Germania, Franța. Își construiește o vilă în Elveția. În 1942, la sfatul medicului se mută la Beverly Hills. În 1943 el și soția sa primesc cetățenia americană. În 28 martie 1943, Rahmaninov moare de melanom malign și, deși și-a dorit să fie înmormântat în Cimitirul Novodevichy din Moscova, este înmormântat în Cimitirul Kensico, Valhalla, New York.
© https://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Rachmaninoff
text - https://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Rachmaninoff