NICCOLÒ PAGANINI (1782-1840)
Perioada romantică
Născut în 27 octombrie 1782 la Genova (atunci capitala Republicii Genova), Paganini a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian, din perioada romantică. A fost cel mai renumit virtuoz al viorii din timpul său. Cele 24 Capricii pentru Vioară Solo sunt printre cele mai cunoscute compoziții ale sale și au servit drept sursă de inspirație pentru mulți compozitori proeminenți. Tatăl lui Paganini a fost un comerciant nu prea priceput dar a reușit să-și suplimenteze veniturile cântând la mandolină. La cinci ani, Paganini a început să studieze mandolina cu tatăl său și, la șapte ani, a trecut la vioară. Talentul său a fost rapid recunoscut, aducându-i numeroase burse pentru lecții de vioară. A studiat cu mai mulți violoniști locali dar progresul său le-a depășit abilitățile în scurt timp. Paganini și tatăl său au căutat îndrumare suplimentară la Parma, de la Alessandro Rolla, un virtuoz al viorii. Rolla l-a trimis pe Paganini imediat la propriul său profesor, Ferdinando Paer și, mai târziu, la profesorul lui Paer, Gasparo Ghiretti. Deși Paganini nu a stat mult timp cu Paer sau Ghiretti, cei doi au avut o influență considerabilă asupra stilului său de compoziție. Cu toate că a stăpânit chitara la perfecție și a numit-o "tovarășul său constant" din turneele de concerte, a preferat să o folosească mai degrabă în concerte intime. La 18 ani, Paganini a fost numit vioara întâi a Republicii Lucca și câștiga bine și pe cont propriu. Faima sa ca violonist a fost egalată doar de reputația sa de jucător și afemeiat. Între 1805 și 1809, Paganini a fost violonist la curtea Baciocchi (Elisa Baciocchi era sora lui Napoleon), apoi și-a reluat cariera independentă. După un concert de mare succes de la Scala din Milano, în 1813, Paganini a început să atragă atenția altor muzicieni proeminenți din întreaga Europă. Cu toate acestea, activitățile sale de concert au fost limitate la Italia pentru următorii ani. În 1827, Papa l-a onorat pe Paganini cu Ordinul Pintenul de Aur. Faima sa s-a răspândit în întreaga Europă după un turneu de concerte care a început la Viena, în august 1828, și s-a sfârșit la Strasbourg, în februarie 1831, având opriri în fiecare oraș important din Germania, Polonia și Boemia. Apoi, au urmat vizite la Paris și în Marea Britanie. Geniul lui Paganini ca violonist a fost uluitor. Compoziţiile proprii au o muzică atât de dificilă, încât s-a spus că a intrat într-un ''pact cu diavolul'‘. Paganini a suferit la viața sa de mai multe afecțiuni cronice și, în general, se spune că a avut o sănătate precară. În 1834 se tratează de tuberculoză dar starea sa de sănătate se deteriorează. Moare de hemoragie internă, în 27 mai 1840, la Nisa, Franța. Pentru că a refuzat ultima împărtășanie, crezând că e prematură, și din cauza zvonurilor privind asocierea cu diavolul, Paganini este înmormântat abia 36 de ani mai târziu, în 1876, într-un cimitir din Parma. În 1896 este mutat în Cimitirul della Villetta, Parma.
© https://de.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Paganini
și text - https://en.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Paganini#Final_years,_death,_and_buria
Perioada romantică
Născut în 27 octombrie 1782 la Genova (atunci capitala Republicii Genova), Paganini a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian, din perioada romantică. A fost cel mai renumit virtuoz al viorii din timpul său. Cele 24 Capricii pentru Vioară Solo sunt printre cele mai cunoscute compoziții ale sale și au servit drept sursă de inspirație pentru mulți compozitori proeminenți. Tatăl lui Paganini a fost un comerciant nu prea priceput dar a reușit să-și suplimenteze veniturile cântând la mandolină. La cinci ani, Paganini a început să studieze mandolina cu tatăl său și, la șapte ani, a trecut la vioară. Talentul său a fost rapid recunoscut, aducându-i numeroase burse pentru lecții de vioară. A studiat cu mai mulți violoniști locali dar progresul său le-a depășit abilitățile în scurt timp. Paganini și tatăl său au căutat îndrumare suplimentară la Parma, de la Alessandro Rolla, un virtuoz al viorii. Rolla l-a trimis pe Paganini imediat la propriul său profesor, Ferdinando Paer și, mai târziu, la profesorul lui Paer, Gasparo Ghiretti. Deși Paganini nu a stat mult timp cu Paer sau Ghiretti, cei doi au avut o influență considerabilă asupra stilului său de compoziție. Cu toate că a stăpânit chitara la perfecție și a numit-o "tovarășul său constant" din turneele de concerte, a preferat să o folosească mai degrabă în concerte intime. La 18 ani, Paganini a fost numit vioara întâi a Republicii Lucca și câștiga bine și pe cont propriu. Faima sa ca violonist a fost egalată doar de reputația sa de jucător și afemeiat. Între 1805 și 1809, Paganini a fost violonist la curtea Baciocchi (Elisa Baciocchi era sora lui Napoleon), apoi și-a reluat cariera independentă. După un concert de mare succes de la Scala din Milano, în 1813, Paganini a început să atragă atenția altor muzicieni proeminenți din întreaga Europă. Cu toate acestea, activitățile sale de concert au fost limitate la Italia pentru următorii ani. În 1827, Papa l-a onorat pe Paganini cu Ordinul Pintenul de Aur. Faima sa s-a răspândit în întreaga Europă după un turneu de concerte care a început la Viena, în august 1828, și s-a sfârșit la Strasbourg, în februarie 1831, având opriri în fiecare oraș important din Germania, Polonia și Boemia. Apoi, au urmat vizite la Paris și în Marea Britanie. Geniul lui Paganini ca violonist a fost uluitor. Compoziţiile proprii au o muzică atât de dificilă, încât s-a spus că a intrat într-un ''pact cu diavolul'‘. Paganini a suferit la viața sa de mai multe afecțiuni cronice și, în general, se spune că a avut o sănătate precară. În 1834 se tratează de tuberculoză dar starea sa de sănătate se deteriorează. Moare de hemoragie internă, în 27 mai 1840, la Nisa, Franța. Pentru că a refuzat ultima împărtășanie, crezând că e prematură, și din cauza zvonurilor privind asocierea cu diavolul, Paganini este înmormântat abia 36 de ani mai târziu, în 1876, într-un cimitir din Parma. În 1896 este mutat în Cimitirul della Villetta, Parma.
© https://de.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Paganini
și text - https://en.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Paganini#Final_years,_death,_and_buria