JOHANNES BRAHMS (1833-1897)
Perioada romantică
Născut la Hamburg, în 7 mai 1833, Johannes Brahms a fost compozitor, pianist și dirijor german, din perioada romantică. Buna sa reputație ca și compozitor este demonstrată de introducerea numelui său, alături de Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven în grupul celor „Trei B” ai muzicii, denumire introdusă pentru prima dată de către distinsul compozitor și dirijor Hans von Bülow. Brahms îl venera pe Beethoven, în casa sa aflându-se un bust de marmură al acestuia, care privea în jos, spre locul unde compunea. De asemenea, lucrările sale conțin aparente imitații ale lui Beethoven. Când o astfel de asemănare, dintre prima sa simfonie și Simfonia a noua a lui Beethoven i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice măgar poate vedea asta”. Datorită asemănărilor celor două simfonii menționate mai sus, prima simfonie a lui Brahms este numită și simfonia a zecea a lui Beethoven. Probabil datorită profesorului său de muzică Eduard Marxsen, fost elev al lui Mozart, Brahms îi iubea atât pe Mozart cât și pe Haydn. Brahms a compus un număr important de lucrări pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară și violoncel și ampla lucrare orală „Un recviem german” (Ein deutsches Requiem). De asemenea, Brahms este autorul remarcabilelor compoziții: Variațiuni și Fugă după o temă de Händel, Variațiunile Paganini și Variațiuni după o temă de Joseph Haydn. Lucrările lui Brahms au fost influențate și de muzica folclorică. El a compus lucrări pentru pian și voce însumând 144 de melodii folclorice germane, iar multe dintre liedurile sale reflectă teme folclorice sau descriu scene din viața rurală. Dansurile ungare se aflau printre cele mai profitabile compoziții ale sale și au rămas cunoscute și apreciate până în zilele noastre. Brahms și-a petrecut majoritatea vieții sale profesionale la Viena, unde s-a stins din viață în 3 aprilie 1897, la 63 de ani.
Perioada romantică
Născut la Hamburg, în 7 mai 1833, Johannes Brahms a fost compozitor, pianist și dirijor german, din perioada romantică. Buna sa reputație ca și compozitor este demonstrată de introducerea numelui său, alături de Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven în grupul celor „Trei B” ai muzicii, denumire introdusă pentru prima dată de către distinsul compozitor și dirijor Hans von Bülow. Brahms îl venera pe Beethoven, în casa sa aflându-se un bust de marmură al acestuia, care privea în jos, spre locul unde compunea. De asemenea, lucrările sale conțin aparente imitații ale lui Beethoven. Când o astfel de asemănare, dintre prima sa simfonie și Simfonia a noua a lui Beethoven i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice măgar poate vedea asta”. Datorită asemănărilor celor două simfonii menționate mai sus, prima simfonie a lui Brahms este numită și simfonia a zecea a lui Beethoven. Probabil datorită profesorului său de muzică Eduard Marxsen, fost elev al lui Mozart, Brahms îi iubea atât pe Mozart cât și pe Haydn. Brahms a compus un număr important de lucrări pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară și violoncel și ampla lucrare orală „Un recviem german” (Ein deutsches Requiem). De asemenea, Brahms este autorul remarcabilelor compoziții: Variațiuni și Fugă după o temă de Händel, Variațiunile Paganini și Variațiuni după o temă de Joseph Haydn. Lucrările lui Brahms au fost influențate și de muzica folclorică. El a compus lucrări pentru pian și voce însumând 144 de melodii folclorice germane, iar multe dintre liedurile sale reflectă teme folclorice sau descriu scene din viața rurală. Dansurile ungare se aflau printre cele mai profitabile compoziții ale sale și au rămas cunoscute și apreciate până în zilele noastre. Brahms și-a petrecut majoritatea vieții sale profesionale la Viena, unde s-a stins din viață în 3 aprilie 1897, la 63 de ani.